SCAPĂ CINE POATE...

INTRODUCERE

Fosta fabrică de textile de la marginea orașului părea că fusese abandonată de secole. Geamurile erau sparte, acoperite cu praf și mucegai, ușile masive din metal scârțâiau la fiecare adiere, iar pereții, crăpați și plini de rugină, păstrau ecoul pașilor celor care odinioară munciseră acolo. Nimeni nu mai trecea pe acolo decât cei curioși sau cei care căutau senzații tari, iar clădirea, cu atmosfera ei apăsătoare, părea să-i atragă prin umbrele lungi și deformate de lumina lunii.
Zece persoane primiseră, în aceeași săptămână, câte o invitație misterioasă. Hârtia era groasă, literele negre imprimate cu grijă, fără semnături și fără indicații despre expeditor. Textul era simplu, direct, dar imposibil de ignorat:
"Vrei să știi ce înseamnă supraviețuirea? Vino la adresa indicată. Totul va fi clar. Scapă cine poate."
Motivațiile lor erau diferite, dar tentația era aceeași. Unii vedeau în asta o oportunitate financiară care le-ar fi schimbat viața, alții căutau adrenalina pură, iar unii pur și simplu nu puteau rezista misterului. Fiecare pas pe care îl făceau îi apropia de clădirea părăsită și de jocul care avea să le testeze limitele - fizice, psihice și morale.
Nimeni nu știa că, odată ce ar fi pășit dincolo de ușile ruginite, niciuna dintre promisiuni nu mai era sigură. Nimeni nu știa dacă cineva avea să scape.
Umbrele clădirii păreau să se miște singure, iar ecoul pașilor lor se pierdea în tavanul înalt și crăpat. Aerul era greu, mirosul de rugină și ulei vechi li se lipise de piele, iar fiecare tresărire le amplifica teama. Jocul începuse deja, chiar dacă ei nu realizau.